Bună ziua, ne scuzaţi că dăm buzna aşa, dar ne simţim destul de ascultaţi şi urmăriţi, în ultimele zile. La naiba, simţim şi noi că trăim din nou, după acea perioadă fantastică, cu Păltânea şi ceilalţi infractori! Aşadar, continuăm povestea cu organele controlate, prin intermediul oamenilor politici, de mafia petrolului. De fapt, date fiind găinile cu care avem de-a face, organele noastre sunt controlabile şi de mafia fetelor de la APACA, bani de-o ciorbă să iasă! V-am promis date despre problemele domnului Ispas, de la DGA, dar şi despre alte îmbârligături care întârzie sau chiar împiedică rezolvarea unor dosare importante. Să-i dăm drumul!
Cei care aţi ratat numărul trecut, ”tant pis”, cum ar spune spaniolul. Ştim, mulţi dintre voi nu aţi mai găsit ziarul la chioşcuri, din unele locuri fiind măturat de nişte băieţi binevoitori, şi nu aţi citit finalul materialului, pentru că textele nu mai sunt moca, pe net. Dar de-asta există abonamente, care la noi sunt foarte ieftine, aproape gratuite.
Nu putea să lipsească din acest număr reportajul anual cu striptis masculin. Dacă anul trecut am reuşit să vorbesc cu o trupă celebră, Flamingo Boys, de data asta am ales o echipă de necunoscuţi, care a încercat să bage în priză femeile din mediul rural.
După ce a trecut toată nebunia, cu Crăciunul, Revelionul, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfinţii Vasile, Ion, Valentin, Dragobetele, Mărţişorul şi Ziua Femeii, conducerea filialei judeţene a PNŢCD a decis că e momentul perfect pentru prima conferinţă de presă din 2010. Sigur, au existat dezbateri aprinse în cadrul organizaţiei, pentru că o grupare dorea să treacă şi Paştele, însă liderii s-au impus: lumea trebuia să afle cine l-a făcut pe Băse preşedinte!
Mi-am pus întrebarea cum comunică politicienii cu alegătorii pornind de la ideea că, pentru a ţine o emisiune zilnică pe probleme de politică/administraţie (acum, graţie comportamentului PD-L, politica şi administraţia nu mai pot fi delimitate), avem probleme incredibile cu găsirea invitaţilor.
La Casa de Cultură a Sindicatelor s-a mai găsit o zi liberă pentru teatru, între un târg al producătorilor care cumpără marfă din China, că-i mai ieftină, şi o expoziţie de covoare. Pe 26 martie, de la ora 19.00, vom putea viziona piesa „Secta femeilor”, cu Bleonţ şi, mai ales, Papaiani, care a avut premiera la începutul acestei luni, la „Nottara”.
Ultima dată când Bleonţ a fost la Ploieşti, cu Magda Catone, omul s-a oprit din treabă şi l-a rugat pe al şaptişpelea spectator căruia-i sunase mobilul să-i dea telefonul. A răspuns, s-a prezentat frumos şi i-a spus interlocutorului să revină peste o oră, când se termină piesa. Sala a râs, dar cel puţin 17 ţărani n-au prins gluma. Să sperăm că, pe praful ăsta, n-o să mai dea 50 de lei pe bilet doar ca să le spună, în şoaptă, prietenilor şi rudelor care-i sună: „Bă, să moară Franţa, nu pot să vorbesc, că sunt la teatru!”
Cică rezultatele Curţii de Conturi Prahova (despre care vom scrie pe larg într-unul din numerele viitoare)
i-au cam enervat pe unii băieţi, pe la Bucureşti. Adică, să descoperi atâtea nereguli la primării pedeliste e o chestiune care ţine de lipsă de educaţie. Ce, acum, dacă au fost arestaţi doi primari PD-L, înseamnă că vor fi arestaţi toţi? Să ne înţelegem: pedeliştii nu greşesc, iar dacă o fac, ei au întotdeauna de partea lor interesul public.
Viaţa bate filmul chiar şi când scenariul a fost inspirat din fapte reale?
Chiar dacă
nu lucrează la ziar (deci nu sunt ziarişti de toată ziua; era să scriu de toată mâna, dar e că se supără?), şi ei scriu în fiecare zi. Scriu în fiecare zi, fiindcă sunt scriitori de felul lor, dar nu publică decât mensual. Evident, într-o publicaţie mensuală, cum este „Revista nouă” de la Câmpina, care, în ediţia sa electronică, chiar aşa se recomandă: „mensual literar”.
Pentru
acea infimă minoritate care face pe niznaiu’ şi n-are-n cap decât băşcălii şi glume proaste, de care mă distanţez indignat, deci pentru ciudaţi, înainte ca ei să apuce să rânjească, fac precizarea că „mensual” înseamnă ciclu temporal cu periodicitatea de o lună. Ceva ce apare o dată pe lună. Aşa cum ziarul e zilnic, săptămânalul, săptămânal, mesualul este lunar. Dacă mai e şi literar, devine foarte clar că mensual este o revistă literară lunară. Nimic altceva. Nimic jenant.
Jenant
este doar că şi la mensual se scrie ca la jurnal (rima se dedică domnişoarelor). Adică, prost. Deci, cu greşeli. Şi, dacă la jurnal, hai, mai treacă-meargă, că doar nu toţi jurnaliştii au în raniţă bastonul de clasic, la mensual, broscoiul agramatismului e
mai greu de înghiţit, fiindcă scriitorii visează la nemurire. Spre deosebire de ziarişti, care visează doar la leafă. Şi, pentru unii care au coşmaruri de-astea de glorie eternă, parcă e şi mai jenantă virgula dintre subiect şi predicat. Ca să nu mai vorbesc de dezacorduri...
Ascult siderat reclamele radio făcute în special de posturile locale. E atâta lipsă de profesionalism în realizarea reclamelor, atâta neconcordanţă între targetul vizat de reclamă şi publicul posturilor de radio, încât nu e de mirare că piaţa locală de publicitate se duce în cap.
V-am mai spus eu că nu-mi place să citesc nimic altceva în afara distribuţiei, înainte de a vedea un film. Ei bine, e cazul să recunosc că, după vizionare, îmi place să lecturez comentariile de pe situri bine cotate, ca imdb.com, unde oameni din toată lumea îşi dau cu părerea despre ce au văzut.
Preţurile au ajuns să bage spaima-n oameni. Proprietarii de magazine sunt disperaţi, în condiţiile în care inclusiv puştoaicele sexy de la Râţa preferă să arate ţâţa la videochat, pe o mie de euroi, şi refuză jobul de vânzătoare la butic, altădată extrem de atractiv.
Să se facă doar câte-un masaj erotic, să ajungă la toţi şomerii! (818)
Despre interesele mafiei petrolului în justiţia prahoveană şi despre cum asigură oamenii politici cârdăşia dintre infractori şi justiţie (804)
Ce probleme vor avea cinci pesedişti consilieri locali? (479)
Tache, în război cu Luca? (417)
Când credeţi că va fi gata stadionul Ilie Oană?