

După doi ani în care ni s-a părut că, la fiecare şedinţă a Consiliului Local, asistăm la un blat ordinar, de ne venea să ne urcăm în ring şi să-i caftim pe (non)combatanţi, ne-am trezit de curând cu un meci cum ne-am dori să vedem cam o dată pe lună. Bursa era uriaşă: 40 de milioane de euro, numai bune de spart, în următorii doi ani, pe lucrări capabile să-l facă knock-out pe alegătorul care oricum abia se mai ţine pe picioare.
Tutunul nu dăunează chiar aşa de grav sănătăţii, cum se credea până acum. Am ajuns la concluzia asta fără ajutorul cercetătorilor britanici, care nu şi-au pus eprubetele la contribuţie. În curtea Spitalului Judeţean Ploieşti, secţia TBC, de lângă Obor, se fumează pe rupte. Păi, credeţi că pacienţii internaţi aici mai fumau, dacă era să le facă rău? Aşadar, în spital, sunt trataţi de diferite boli pulmonare, iar þigările de după tratament le fumează afară.
Inaugurarea podului cu patru benzi de la Tătărani a şocat. În locul soborului de preoţi, chemat, de obicei, la finalul lucrărilor făcute de mântuială, Mircea Cosma a convocat acum un echipaj de raliuri, de la care a furat ceva meserie inclusiv Micul Titiulescu de Aur al partidului, cel care va biciui caii putere ai partidului, la următoarele alegeri.
Asist uimit la revolta unor apărători ai libertăţii de exprimare vizavi de aşa-zisa lege a internetului, iniţiată de Olguţa Vasilescu. Colegi de breaslă alături de care fac parte din Convenţia Organizaţiilor de Media au sărit ca arşi, când au auzit de un astfel de proiect. Dincolo de impulsul de moment, pe care ţi-l declanşează reflexul de a te opune, ca jurnalist, oricărei forme de îngrădire a libertăţii de exprimare, cred că o astfel de lege este absolut necesară. Şi nu doar pentru a introduce între nişte limite ale bunului simţ violenţa de limbaj de pe internet, ci pentru a trata internetul, din acest punct de vedere, la fel ca celelalte mijloace de informare.
Are 100.000 de kilometri la bord şi vorbim aici despre un om, nu despre o maşină. Ioan Constantinescu are 60 de ani şi se pregăteşte pentru un maraton, la care va alerga când va împlini 100 de ani. Premiul, dacă va termina cursa, este de 100.000 de dolari. Şi ăsta e doar începutul.
Ăştia de la Luxten nu mai sunt nişte hoţi, aşa cum eronat credea primarul Ploieştiului, în 2008! La naiba, sunt chiar nişte băieţi de ispravă, care l-au impresionat pe Volosevici cu detenta pe care o au. Şi, pentru că au sărit la cap de fiecare dată când primarul le-a cerut asta, în ultimii doi ani, băieţii de la Luxten se pregătesc să încaseze în jur de 500.000 de euro, din banii noştri, pentru nişte lucrări foarte scumpe, de care nu numai că nu avem nevoie, dar le puteam face cu mult mai puţini bani, după licitaţia pe care primarul trebuie să o organizeze, la începutul anului viitor. Dar, dacă primarul proceda corect, noi ce mai scriam?
Pe data de 29 aprilie, maşina de vot din Consiliul Local Ploieşti nu avea probleme cu Hotărârea 129, care prevedea ”unele măsuri pentru buna funcţionare a sistemului de iluminat public”. După cum probabil ştiţi, subiectul ne este foarte drag de prin 2003, de când această publicaţie, dintr-o regretabilă eroare şi spre nenorocul unora, s-a născut. Deşi a fost anchetat de către procurorii DNA, contractul dintre Primăria Ploieşti şi Luxten şi-a păstrat coafura intactă. Logic, la fel li s-a întâmplat şi celor care au contribuit serios la ceea ce noi continuăm să numim o mare hoţie.
Ei bine, în 2008, învăţăcelul Volosevici ne solicita sprijin pentru elaborarea unui mesaj anticorupţie. Nu ştim de ce, l-am crezut pe avocatul portocaliu şi i-am pus la dispoziţie informaţiile solicitate, de pe urma cărora Volosevici şi-a asigurat material pentru câteva conferinţe de presă în care a înfierat corupţia existentă la nivelul Primăriei Ploieşti. Contractul cu Luxten şi celelalte contracte de utilităţi au fost aduse în discuţia publică de viitorul primar, care a promis nu doar reanalizarea, ci chiar rezilierea acestora. Cât curaj!
După ce a ajuns în funcţie, primarul nu numai că nu a pomenit nimic despre Luxten (între timp aflase şi el cine sunt aceşti băieţi), dar a avut o frumoasă colaborare cu această firmă, care a sponsorizat serios Zilele Ploieştiului, în anul 2009. După cum ştiţi, sponsorizările astea au şi ele rostul lor, în România. Adică, sunt baza unor colaborări serioase şi nu includ, în cele mai multe cazuri, şpaga cuvenită oamenilor care decid soarta unor sume frumuşele din bugetele locale. Ei bine, după ce au fost băieţi cuminţi, cei de la Luxten au ajuns în situaţia de a le fi întoarse serviciile. Nu ştim de ce (o fi de vină relaţia Luxten - EBA?), primarul Volosevici nu i-a tratat şi pe cei de la Luxten la fel ca pe alţi sponsori grei ai săi, deci cu flit. Grijuliu, primarul a introdus pe ordinea de zi Hotărârea 129, pe care o puteţi citi, cu tot cu expunere de motive şi avize, pe situl oficial al Ploieştiului, www.ploieşti.ro.
Cum se ajunge de la 50.000 de roni la 2.000.000? Aplicând cu grijă operaţiunea de adunare!
Aşa cum puteţi admira în facsimil, Primăria Ploieşti s-a trezit să bage, pe criza asta, 500.000 de euro într-o lucrare denumită strategic ”extinderi, parcări noi, alei noi, cereri cetăţeni”. Pentru că cetăţeanul este cel care dictează, nu? Vi se părea mai logic să nu se facă aceste lucrări, la nişte preţuri de patru ori mai mari decât cele de pe piaţă, pentru care s-au aprobat în aprilie creşteri de tarife care ajung şi la 300% şi să aşteptăm noua licitaţie, unde cu 500.000 de euro puteam face mult mai multe lucruri? Păi, să vă fie ruşine dacă vi se părea că aşa ar fi fost mai bine! Pentru că cetăţenii care sună zilnic la Volosevici, blocându-i telefoanele, să-l roage să le mai dea nişte bani ăstora de la Luxten sunt de altă părere! Adică, nu mai bine băgăm 500.000 de euro în nişte stâlpi de beton, decât să mai acoperim din preţul gigacaloriei, pe care nu şi-l vor mai permite mulţi dintre ploieşteni, la iarnă?
Acum, care-i jocul! Volosevici va propune (chestiunea s-a discutat deja la comisii, iar angajaţii au primit ordinele de rigoare) o alocare bugetară de aproape două milioane de lei, la următoarea şedinţă a Consiliului Local. Trebuie să facă asta, pentru că altfel firma de iluminat mai poate primi bani până la finele anului doar pentru lucrări de mentenanţă, unde sumele sunt foarte mici, adică nu iese comision nici măcar de o vacanţă.
Celor cărora suma de 500.000 de euro nu li se pare prea mare le spunem că, după cheltuielile pe care Volosevici le-a pus la cale, creşterea gigacaloriei, cumpărarea a 50 de autobuze second-hand, mărirea de patru ori a preţului la gunoi, Primăria Ploieşti ar putea intra în incapacitate de plată, la finele acestui an de criză, în care aruncatul banilor publici către firmele PDL a devenit sportul preferat al primarului.
O piedică în calea uitării, raportul SRI pe contractul Luxten!
altPHel este, din 2003, în posesia unui raport care s-a aflat pe masa ofiţerilor Serviciului Român de Informaţii, în legătură cu contractul cu Luxten. Cităm din el, ca să-i reamintim lui Volosevici cui dă aiurea 500.000 de euro din banii noştri (atenţie, raportul e făcut în 2003!):
”1. În procesul verbal încheiat în data de 29.11.2000 - cu ocazia deschiderii selecţiei de oferte pentru alegerea unui program de reabilitare a iluminatului public în Ploieşti, în premabul, se specifica: <
Având în vedere faptul că valoarea investiţiei în sistemul de iluminat al Ploieştiului este de 12.090.000 USD, adică 305.514.300 mii lei (calculat la un curs al dolarului de 25.270 lei - erau lei vechi atunci, n.r.), rezultă că în acest caz trebuia efectuată o licitaţie publică deschisă cu preselecţie sau chiar o licitaţie internaţională.
2. În toate actele şi în toată corespondenţa premergătoare încheierii contractului sus-menţionat se face referire numai la un concurs de soluţii pentru <
3. A lipsit proiectul tehnic. Oferta comercială, însoţită de caietul de clauze tehnice precum şi de borderoul de preţuri unitare nu puteau substitui proiectul tehnic, definit ca fiind <
4. La capitolul 12 - preţul şi plata preţului - din contractul de delegare a serviciului, la art. 12.2.3, privind <
5. Preţurile echipamentelor folosite de Luxten sunt de cel puţin trei ori mai mari decât produsele similare oferite de alte firme. În borderoul de preţuri unitare sunt specificate următoarele preţuri pentru câteva articole:
- stâlp metalic cu înălţimea mai mică de 5 metri - 11.012.700 lei
- stâlp metalic cu înălţimea între 8 şi 10 metri - 61.946.600 lei
- stâlp metalic cu înălţimea între 10 şi 12 metri - 75.712.500 lei
- corp iluminat IEP3/21, 3/22 ST 100W - 11.012.700 lei.”
Firma Luxten a încheiat documentaţia tehnică în septembrie 2001, la aproape un an de la preluarea serviciului. Practic, ei au licitat preluarea unui serviciu ale cărui detalii tehnice nu le cunoşteau.
Acum, situaţia se prezintă la fel, din punct de vedere al costurilor, Andrei Volosevici şi PDL făcând un cadou important firmei Luxten, care are de unde să deschidă, trecând pe la partid, discuţia pentru licitaţia care trebuie deja pregătită, pentru următorii 10 ani sau mai mult. Vacanţă plăcută să avem!
Proprietarul acestei căruţe n-a mai avut bani să-şi cumpere şi cal, nici măcar în leasing, fiind refuzat pe bandă rulantă de bănci, dar şi de cămătarii acreditaţi.

La ce concluzie vor ajunge experţii de la Bucureşti, chemaţi de Volosevici să verifice calitatea asfaltărilor din ultimii cinci ani?